Mașinăria germană cu kilometri dați înapoi: (re)ascensiunea AfD și Die Linke și declinul partidelor tradiționale

Mașinăria germană cu kilometri dați înapoi:

(re)ascensiunea AfD și Die Linke și declinul partidelor tradiționale

1.    Se schimbă structura sistemului politic german?

     Germania traversează o perioadă de transformare politică în care dominația tradițională a partidelor de centru este contestată din direcții ideologice diferite. Alternativa pentru Germania (AfD), formațiune naționalistă și de dreapta (mai) radicală, își extinde baza electorală, în timp ce Die Linke, partid situat la stânga spectrului politic, reușește să atragă din nou o parte a electoratului nemulțumit de partidele consacrate. În paralel, Uniunea Creștin-Democrată și Uniunea Creștin-Socială (CDU/CSU), alături de Partidul Social-Democrat (SPD), se confruntă cu dificultăți diferite: pierderea unor segmente de alegători, scăderea încrederii publice și presiunea de a-și redefini identitatea politică.

    Rezultatele alegerilor regionale din 2026 oferă un teren relevant pentru examinarea acestor tendințe. În Baden-Württemberg și Renania-Palatinat, desfășurate în martie, AfD a obținut creșteri importante, iar SPD a înregistrat rezultate slabe. În septembrie, scrutinurile din Saxonia-Anhalt, Mecklenburg-Pomerania Occidentală și Berlin au evidențiat, la rândul lor, consolidarea unor alternative aflate la distanță de centrul politic tradițional. Aceste rezultate nu demonstrează automat dispariția vechiului sistem de partide. Ele sugerează însă că reprezentarea politică devine mai fragmentată, iar alegătorii sunt mai dispuși să sancționeze formațiunile consacrate sau să caute alternative în afara lor.

2.    Ascensiunea AfD: de la vot de protest la consolidare electorală

  Principalul fenomen al alegerilor din 2026 este creșterea AfD, care nu mai poate fi explicată exclusiv prin votul de protest. Rezultatele regionale sugerează că formațiunea a reușit să transforme o parte a nemulțumirii față de guvernare într-o bază electorală mai stabilă.

  În Baden-Württemberg, la 8 martie, AfD a obținut 18,8% din voturi, cu 9,1 puncte procentuale mai mult decât în 2021. În Renania-Palatinat, la 22 martie, a ajuns la 19,5%, înregistrând un avans de 11,2 puncte. Aceste rezultate sunt importante deoarece indică extinderea sprijinului pentru partid și în landuri din vestul Germaniei, unde poziția sa istorică a fost mai puțin puternică decât în est.  În septembrie, amploarea fenomenului a devenit și mai evidentă. AfD a obținut 43,8% în Saxonia-Anhalt, la 6 septembrie, în timp ce în Mecklenburg-Pomerania Occidentală a câștigat scrutinul din 20 septembrie cu 38,2%. În ambele cazuri, rezultatele au reprezentat progrese față de alegerile precedente. În Mecklenburg-Pomerania Occidentală, CDU nu a reușit nici măcar să depășească pragul electoral de 5%, obținând 4,9

  Aceste date indică două evoluții distincte. Prima este consolidarea AfD în estul țării, unde nemulțumirea față de instituțiile politice federale și sentimentul de reprezentare insuficientă joacă un rol important în dezbaterea publică. A doua este extinderea partidului în vest, ceea ce infirmă explicația potrivit căreia succesul său ar fi limitat la particularitățile economice și istorice ale fostei Germanii de Est. O parte a succesului poate fi asociată cu preocupările legate de imigrație, economie, securitate și capacitatea guvernului de a răspunde problemelor cotidiene. Totuși, nu ar fi corect să reducem votul pentru AfD la o singură motivație. Analizele scrutinului din Renania-Palatinat au indicat că o parte semnificativă a alegătorilor formațiunii susține programul partidului, nu doar îl folosesc pentru a sancționa celelalte formațiuni.  Prin urmare, performanța  politică a AfD trebuie analizată atât ca instrument de exprimare a nemulțumirii, cât și ca actor politic care încearcă să transforme nemulțumirea în loialitate electorală.

3.    Die Linke: o stânga anticapitalistă într-un sistem capitalist

 Ascensiunea Die Linke trebuie interpretată separat de cea a AfD. Deși ambele formațiuni beneficiază de slăbirea unor partide tradiționale, ele reprezintă direcții ideologice diferite și mobilizează alegători prin teme și priorități distincte. Rezultatul din Berlin, la 20 septembrie 2026, constituie un exemplu relevant. Die Linke s-a clasat pe primul loc, cu 25,7% din voturi, înregistrând o creștere de 13,4 puncte procentuale față de scrutinul precedent din 2023. CDU, care participa la guvernarea orașului, a coborât la 18,8%, în timp ce AfD a ajuns la 16,3%.  Rezultatul arată că nemulțumirea față de partidele consacrate nu se traduce exclusiv printr-o orientare spre dreapta. În Berlin, o parte a electoratului a ales o alternativă de stânga, în timp ce în alte regiuni, mai ales în estul țării, AfD a beneficiat de o mobilizare electorală puternică.

  Die Linke poate atrage alegători preocupați de costul vieții, de locuințe, de inegalitate socială și de protecția serviciilor publice. Într-un oraș precum Berlinul, în care locuirea și costurile urbane reprezintă teme politice mari, aceste subiecte pot avea o relevanță deosebită. Totuși, pentru a explica integral rezultatul, trebuie luate în considerare și profilul candidaților, structura electoratului local și performanța administrației precedente. Există, de asemenea, o limită importantă a comparației: Die Linke nu a înregistrat aceeași evoluție în toate landurile. În Saxonia-Anhalt, de exemplu, a obținut 8,6% și a pierdut 2,4 puncte procentuale față de 2021. Prin urmare, rezultatul din Berlin nu poate fi extrapolat automat la întreaga Germanie.

4.     CDU/CSU și SPD: o degradare a partidelor tradiționale?

   Noțiunea de „degradare” trebuie utilizată cu precauție. Rezultatele electorale arată pierderi de sprijin în anumite regiuni și dificultăți de mobilizare, dar nu demonstrează că CDU/CSU și SPD și-au pierdut definitiv relevanța politică.

  În cazul SPD, datele sunt semnificative. În Renania-Palatinat, land guvernat de social-democrați timp de 35 de ani, partidul a obținut 25,9% în martie 2026, cu 9,8 puncte procentuale mai puțin decât în 2021. A pierdut astfel funcția de prim-ministru al landului în favoarea CDU, care a obținut 31%, în timp ce AfD a înregistrat o creștere importantă, ajungând la 19,5%. În Baden-Württemberg, situația SPD a fost și mai dificilă: partidul a obținut doar 5,5%, în scădere cu 5,5 puncte procentuale față de 2021. Rezultatul sugerează o diminuare severă a capacității social-democraților de a-și mobiliza electoratul într-un land important din punct de vedere economic. Aceste rezultate ridică o problemă de identitate politică. SPD trebuie să convingă simultan electoratul tradițional al clasei muncitoare, angajații din sectorul public, alegătorii preocupați de protecția socială și segmentele urbane progresiste. Dacă formațiunea nu reușește să formuleze priorități percepute ca fiind coerente și credibile, alegătorii pot migra către Die Linke sau pot renunța la participarea electorală, ceea ce este foarte neobișnuit pentru Germania.

   CDU/CSU se află într-o situație diferită. În martie, CDU a câștigat alegerile din Renania-Palatinat cu 31% și a obținut 29,7% în Baden-Württemberg, clasându-se pe locul al doilea, la mică distanță de Verzi. Așadar, nu putem vorbi despre un declin uniform al creștin-democraților. În schimb, rezultatul de 17,2% în Saxonia-Anhalt și eșecul CDU de a intra în parlamentul regional din Mecklenburg-Pomerania Occidentală arată cât de diferită poate fi poziția partidului de la un land la altul.

Mai mult, CDU trebuie să gestioneze o contradicție strategică: încearcă să răspundă preocupărilor alegătorilor care se orientează spre AfD, dar menține o delimitare politică față de această formațiune. O eventuală apropiere ar genera tensiuni privind identitatea partidului și limitele cooperării politice, în timp ce păstrarea distanței nu garantează recuperarea alegătorilor pierduți.

5.    De ce (mai) contează teoria dintre est și vest în Germania?

 O analiză națională trebuie să evite tratarea Germaniei ca pe un spațiu electoral omogen. În est, AfD a obținut în septembrie rezultate deosebit de ridicate. Istoria reunificării, diferențele economice persistente, relația cu instituțiile federale și percepția că interesele regiunii sunt insuficient reprezentate constituie elemente importante ale contextului politic. Aceste explicații trebuie însă raportate la date și la particularitățile fiecărui land, nu transformate în stereotipuri despre alegători. În vest, creșterea AfD este relevantă tocmai pentru că arată că sprijinul său nu poate fi explicat numai prin experiența fostei Germanii de Est. Rezultatele din Baden-Württemberg și Renania-Palatinat indică faptul că formațiunea poate atrage voturi și în regiuni cu structuri economice și istorii politice diferite. Berlinul oferă un contrast suplimentar: aici, Die Linke a ajuns pe primul loc, în timp ce CDU a pierdut sprijin, iar AfD a crescut. Acest rezultat sugerează că slăbirea centrului politic nu produce o singură orientare ideologică, ci poate genera configurații electorale foarte diferite.

Alegerile regionale nu sunt exclusiv referendumuri asupra guvernelor landurilor. Ele pot deveni și instrumente prin care alegătorii transmit un mesaj guvernului federal, mai ales atunci când scrutinurile au loc în contextul unor dezbateri naționale privind economia, imigrația, pensiile sau protecția socială. Analizele scrutinurilor din 2026 au identificat legături între evaluarea guvernului federal și comportamentul electoral în mai multe landuri. În Mecklenburg-Pomerania Inferioară, de exemplu, SPD a reușit să își mențină o poziție importantă în mare parte datorită candidatei sale, Manuela Schwesig, în timp ce AfD a beneficiat de nemulțumirea față de guvernarea de la Berlin.

Acest aspect evidențiază două mecanisme electorale care pot funcționa simultan. Primul este votul de sancționare a guvernului federal. Al doilea este votul bazat pe evaluarea liderilor și a administrațiilor regionale. Prin urmare, un rezultat slab al SPD la nivel regional nu trebuie interpretat automat drept dovadă că alegătorii resping fiecare politică social-democrată. La fel, un rezultat bun al CDU într-un land nu garantează că alegătorii vor susține partidul în aceeași măsură și la nivel federal.

6.    Pot anticipa alegerile de land viitoarele alegeri parlamentare?

Alegerile regionale pot funcționa ca indicatori ai schimbărilor politice la nivel federal, dar nu trebuie tratate ca previziuni certe ale rezultatului viitor al alegerilor parlamentare. Alegerile federale din 2025 oferă un punct de comparație. Potrivit rezultatului definitiv publicat de autoritatea electorală federală, CDU a obținut 22,6% din voturile secunde, CSU 6,0%, AfD 20,8%, SPD 16,4%, iar Die Linke 8,8%. Comparativ cu scrutinul din 2021, SPD a coborât de la 25,7% la 16,4%, în timp ce AfD și-a dublat ponderea voturilor, iar Die Linke și-a îmbunătățit rezultatul.

 Rezultatele din 2026 pot fi puse în legătură cu această evoluție: AfD a continuat să obțină creșteri în numeroase regiuni, SPD a întâmpinat dificultăți serioase, iar Die Linke a demonstrat că poate mobiliza un electorat important în anumite contexte și regiuni. În cazul CDU/CSU, imaginea este ceva mai mixtă, deoarece partidul a obținut atât rezultate competitive, cât și înfrângeri regionale severe. Aceste similitudini sunt relevante, însă nu sunt suficiente pentru a previziona rezultatul următoarelor alegeri federale. Scrutinurile regionale au mize, candidați și structuri electorale diferite. În plus, sistemul federal german permite alegătorilor să susțină un partid la nivelul landului și altul la nivel național. Conform calendarului publicat de Bundestag, următoarele alegeri federale ordinare sunt prevăzute pentru primăvara anului 2029, în timp ce în 2027 sunt programate mai multe alegeri regionale, inclusiv în Renania de Nord-Westfalia și în Saxonia Inferioară. Aceste scrutinuri intermediare vor oferi noi ocazii de a observa dacă tendințele din 2026 se mențin.

Pentru a evalua dacă alegerile de land anticipează schimbări la nivel federal, trebuie urmărite cel puțin patru elemente:

-       Persistența creșterii AfD: dacă avansul se menține în landuri diferite, nu doar în regiunile în care partidul are deja o bază puternică.

-       Capacitatea SPD de a-și recâștiga încrederea alegătorilor și de a-și clarifica prioritățile economice și sociale.

-       Poziția CDU/CSU: dacă formațiunea reușește să combine guvernarea federală cu menținerea unei baze electorale competitive la nivel regional.

-       Stabilitatea alternativelor: dacă succesul Die Linke și al altor partide se menține în afara propriilor bastioane sau rămâne concentrat în anumite zone.

Aceste criterii permit o evaluare mai riguroasă decât extrapolarea directă a unui rezultat regional la nivel național.

7.     Date

Răzvan Volonciu

Autorul este analist politic, absolvent al studiilor de licență în Științe Politice și al programului de masterat Managementul Organizațiilor Politice ale Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A lucrat ca analist politic la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), iar ulterior ca analist, consultant și coordonator în campanii electorale locale și naționale. Este coautor al unor rapoarte de cercetare ale proiectului DIGIEFFECT despre partidele digitale din Europa și despre alegerile din România din 2024 și 2025, precum și al unui studiu despre conflictele intrapartinice postcomuniste, publicat în Conflict Studies Quarterly (2025). Colaborează cu platforma EDGE, unde a publicat, printre altele, analize despre Republica Moldova, sistemul lui Viktor Orbán și alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite.