Răduță Vladimir

Moldova înainte și după alegeri. Lecția de învățat din cazul României

Alegerile parlamentare din Republica Moldova reprezintă un moment important pentru parcursul geopolitic al țării. Forțele pro-europene, reprezentate majoritar de către partidul PAS, cu susținerea președintei Maia Sandu, se confruntă cu o opoziție aflată în ascensiune, alcătuită din partide care promovează neutralitatea și chiar poziții explicit pro-ruse. Această tensiune politico-socială este amplificată de către Federația Rusă, care se folosește de instrumente destabilizatoare, precum interferența politică și război hibrid. Indiferent însă de rezultate, Maia Sandu și PAS pot învăța anumite lecții importante, valabile inclusiv după acest ciclu electoral.

La prima vedere, pare că bătălia principală este dată între valori sociale și politice. Majoritatea cetățenilor se declară drept moldoveni, însă din ce în ce mai mulți încep să se identifice cu etnia română, iar în tot acest timp continuă să existe în strucutra demografică o minoritate rusă. Aceste realități demografice influențează o altă problematică crucială, cea a limbii: deși limba oficială este acum româna, există un segment important de populație rusofonă, mai numeroasă decât dimensiunea oficială a minorităților rusă și ucraineană. Toate aceste clivaje converg către o întrebare geopolitică fundamentală adresată moldovenilor în cadrul alegerilor, inclusiv cele parlamentare: țara lor aparține spațiului geopolitic și civilizațional rus/estic sau occidental?

Cu toate acestea, confruntarea de valori este pregnantă și evidentă doar pentru o parte a electoratului, în timp ce mulți alegători nu iau în considerare astfel de abstractizări socio-politice atunci când votează. De aceea, forțele pro-europene ar trebui să pună mai mult accent, atât în guvernare, cât și în discursul politic, pe economie, iar parcursul României poate fi o sursă importantă de informații.

Cel mai pregnant clivaj din Moldova – de altfel, și din România – este cel dintre urban și rural, în ceea ce privește nivelul de trai și gradul de dezvoltare. Cetățenii obișnuiți își pot schimba, deși destul de greu, valorile, dar rareori pot schimba ritmul în care se dezvoltă regiunea în care trăiesc.

România s-a confruntat constant cu această problemă în ultimele decenii. În ciuda unei creșteri economice fără precedent (concentrată însă în marile aglomerări urbane), inegalitățile rămân o problemă gravă, urbanul mic și mai ales zonele rurale aflându-se printre cele mai sărace regiuni din Uniunea Europeană. Locuitorii din aceste zone se confruntă cu acces precar la educație, lipsă de oportunități de dezvoltare, depopulare, dezindustrializare, acces limitat la servicii publice și alte vulnerabilități socio-economice. Perpetuarea acestei stări de fapt nu are doar consecințe economice, ci și politice: categorii sociale întregi au senzația că au fost lăsate în urmă și nu resimt beneficii directe de pe urma integrării europene și apropierii de Occident; astfel, aceste categorii vulnerabile devin susceptibile discursurilor eurosceptice, populiste și extremiste. Mulți dintre acești oameni nu au votat de-a lungul anilor pentru anumite partide și personalități politice pe baza unor valori anti-democratice, anti-occidentale, ci mai degrabă din cauza angoasei față de schimbările sociale radicale și resentimentului față de statul român, perceput ca iresponsabil, absent și corupt.

România poate că nu are încă răspunsurile potrivite la propriile probleme, dar reprezintă un studiu de caz relevant pentru Moldova. Elitele politice pot fi tentate să prezinte lupta politică exclusiv ca fiind o bătălie de valori ireconciliabile, dar această abordare este mai degrabă tactică, decât strategică.

În viitor, Moldova va deveni probabil membră a Uniunii Europene, dar în lipsa unor schimbări semnificative în materie de guvernanță și comunicare, va ajunge cel puțin la fel de polarizată, inegală și vulnerabilă democratic precum România. Maia Sandu, PAS și nu numai trebuie să „educe” în scop profilactic cetățenii despre beneficiile concrete ale integrării europeane și, în același timp, să consolideze discursul politic cu o strategie economică fezabilă de dezvoltare a mediului rural.

Îmbunătățirile sunt vizibile în materie de guvernanță și întărire a instituțiilor, dar pe termen lung aceste eforturi trebuie dublate de beneficii economice tangibile și reducerea inegalității, pentru a crește sprijinul electoral și coeziunea socială.

În lipsa acestor progrese esențiale, locuitorii din mediul rural și din regiunile autonome vor resimți tot mai acut resentimente față de elita pro-europeană, chiar dacă mulți dintre aceștia nu sunt potrivnici valorilor europene. Din cauza suprapunerii parțiale între segmentele rusofile și cele vulnerabile socio-economic ale populației, narațiunile venite dinspre Moscova riscă să devină și mai frecventabile și să câștige actuala bătălie a valorilor, convingând la urne mai mult de jumătate din electorat că problemele cu care se confruntă Moldova își au sursa în Vest, nu în Est.

-

Moldova towards and beyond elections. Lessons from Romania’s current situation

The Republic of Moldova’s parliamentary elections are an undeniably crucial checkpoint in the country’s geopolitical journey. The pro-European forces, largely represented by the PAS party and supported by incumbent President Maia Sandu, are facing serious opposition from a bloc of competitors that promote a more neutral or pro-Russian direction. On top of this internal turmoil, Russia applies serious pressure through instruments of political interference and hybrid warfare. Regardless of the results, president Sandu and PAS should learn important lessons which go far beyond this electoral cycle.

At first glance, one can say that the battle is mainly one of social and political values. Most people identify as Moldovans, but more and more others have started to declare themselves as Romanians, while there still is a Russian minority; these demographics contribute to another core issue, the problem of language: though the official language is now Romanian, there is an important Russian-speaking segment of the population, greater than the official Russian and Ukrainian minorities. These cleavages and many others converge into a fundamental geopolitical question asked to the Moldovans: does this country belong in the civilizational East or West?

However, this clash of values seems obvious only for some of the constituents, while the many don’t usually bother with abstract analyses when casting their vote. This is why the pro-European forces need to put more emphasis, both in governance and in the political discourse, on Economics, a lesson they could draw from Romania’s experience.

The starkest cleavage in Moldova – and Romania for that matter – is between rural and urban areas’ standard of living and development. Normal citizens can change their values, though hardly, but they can seldom change the pace with which their region is developing.

Romania has been constantly plagued with this problem in the past decades. Despite staggering economic growth, inequality is a worrying issue, with small cities and rural areas being one of the poorest regions in the EU; people living there suffer from poor education, little development, depopulation, deindustrialization, hindered access to public services and other socio-economic vulnerabilities. This pernicious phenomenon doesn’t only have economic consequences, but also political ones: entire social categories feel as they have been left behind and don’t see direct benefits of EU integration and affiliation to the West; thus they are vulnerable to Eurosceptic, populist and extremist narratives. Not all these people have voted throughout the years for certain political forces due to anti-democratic and anti-western values, but rather because they angst about radical changes and resent the Romanian state for leaving them in a vulnerable state, corruption and lack of communication.

Romania might not have the answers to its problems yet, but represents a relevant case study for Moldova. Framing the political struggle only as a battle of opposing values is tempting, but this looks more like tactics rather than strategy.

Moldova will, probably and eventually, become an EU member, but in the absence of significant changes in governance and communication, it will end up at least as polarized, unevenly developed and vulnerable to democratic backlash as Romania. Maia Sandu, PAS and not only must proactively “educate” the citizens about how European integration will directly improve their lives and at the same time consolidate their political discourse with an actual economic strategy of developing the rural and more vulnerable regions.

Efforts of good governance and strengthening of institutions have been made, but in the long term these efforts have to be doubled by concrete economic benefits and ameliorated inequalities as to generate electoral support and national cohesion.

In the absence of such improvements, people from rural and autonomous regions will increasingly resent the pro-European establishment, even if many of them would theoretically adhere to European values. Since there is a partial overlap between the Russophile and the socio-economically vulnerable segments of the population, the narratives oozing out of the Kremlin might become more potent and win the current battle of values by convincing more than half the country that all its major problems are caused by the West, not the East.