MAGA, transformarea partidelor americane, relația transatlantică și consecințele pentru România

MIDTERM ELECTIONS ÎN SUA – 3 NOIEMBRIE 2026

Bună ziua și bine ați venit la EDGE – Dialoguri (Geo)Politice în Estul Europei.

EDGE s-a născut dintr-o necesitate pe care noi, fondatorii EDGE, am resimțit-o: o întâlnire dintre spațiul academic clujean și nevoia de a explica, pe înțelesul publicului larg, evenimentele politice și sociale care ne privesc pe toți, ca participanți la spațiul public românesc.

Suntem trei colegi și prieteni din mediul universitar: Anatolie Coșciug, sociolog și cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Ciprian Bernic și eu, Horațius Dumbravă, doctorand în științe politice la aceeași universitate. Ne-am propus un lucru simplu: să aducem analiza academică mai aproape de oameni. Și să o facem prin dialog cu cei care cunosc aceste teme din interior și care cercetează ori urmăresc cu atenție fenomenele politice și sociale.

Începem astăzi o serie de episoade dedicate alegerilor de la jumătatea mandatului prezidențial din Statele Unite, așa-numitele midterm elections. Ele vor avea loc la 3 noiembrie 2026. Se aleg toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de mandate din Senat.

Miza depășește cu mult granițele americane. Ea privește viitorul administrației Trump și al mișcării MAGA, raporturile dintre cele două mari partide americane, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, NATO, relația transatlantică și, implicit, Uniunea Europeană și România.

Pentru acest prim episod avem un invitat de excepție. Este o onoare pentru EDGE să-l avem alături pe domnul profesor Vladimir Tismăneanu.

Domnul Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland, în Statele Unite. A studiat sociologia la Universitatea din București. A părăsit România în 1981, este stabilit în Statele Unite din 1982 și locuiește la Washington.

Este unul dintre cei mai importanți specialiști în istoria comunismului, a totalitarismului și a miturilor politice. Cărțile sale, printre care „Fantasmele salvării”, „Stalinism pentru eternitate” și „Diavolul în istorie”, sunt lucrări de referință în universități din întreaga lume.

În 2006, a condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Raportul acestei comisii a stat la baza condamnării oficiale a regimului comunist în Parlamentul României, la 18 decembrie 2006. A fost un moment de răscruce pentru felul în care România se raportează la propriul trecut.

Domnul Tismăneanu este, totodată, o voce constantă și incomodă în dezbaterea publică românească. Și, lucru rar, este un intelectual român care urmărește politica americană de la Washington, din interior, de peste patruzeci de ani.

Vom discuta despre MAGA ca fenomen politic și ideologic, despre transformarea Partidului Democrat și a Partidului Republican, despre relația transatlantică și despre felul în care rezultatul alegerilor americane poate influența Uniunea Europeană și viața politică din România.

Bun venit, domnule profesor Vladimir Tismăneanu, la EDGE. Vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră.

(...)

ÎNTREBARE DE DESCHIDERE

Domnule profesor, urmăriți politica americană de la Washington de peste patruzeci de ani. Ați cunoscut America lui Reagan, sfârșitul Războiului Rece, mandatele lui Bush (tatăl și fiul), mandatele lui Obama, prima administrație Trump, administrația Biden, iar acum al doilea mandat al lui Donald Trump. Ce este fundamental diferit în politica americană din 2026 față de tot ceea ce ați observat până acum?

1. MAGA ca fenomen politic și ideologic, dincolo de alegerile din noiembrie

MAGA nu este doar o platformă electorală și nici doar expresia personalității lui Donald Trump. Este o mișcare care reunește grupuri sociale foarte diferite, mobilizează frustrări economice și culturale și propune o anumită narațiune despre declinul și salvarea Americii. Alegerile din noiembrie vor testa nu numai administrația Trump, ci și capacitatea acestei mișcări de a supraviețui unor eventuale înfrângeri electorale.

Întrebarea de intrare:

Ați descris MAGA drept o „fantasmă a salvării”. Ce anume promite să salveze această mișcare: o anumită Americă, o identitate amenințată, o ordine socială sau sentimentul oamenilor că au pierdut controlul asupra propriei țări? Și cum se explică forța unui asemenea mit într-o democrație veche de 250 de ani, cu instituții consolidate?

Întrebări de aprofundare:

1. Ați descris coaliția Trump ca fiind una eterogenă, care îi reunește pe marii antreprenori din tehnologie cu segmente ale claselor populare. Ce le ține împreună pe aceste grupuri atât de diferite și ce le-ar putea despărți: tarifele, costul vieții, războiul cu Iranul sau chiar o înfrângere electorală?
2. Ați vorbit despre existența unui „război civil mental” în Statele Unite. Este Donald Trump cauza acestei polarizări, expresia ei sau liderul care a reușit să transforme frustrări disparate într-o identitate politică? Ce se întâmplă cu democrația atunci când adversarul nu mai este considerat un competitor legitim, ci un pericol existențial?
3. Alegerile de la jumătatea mandatului sunt considerate, în mod tradițional, un referendum asupra președintelui. La 3 noiembrie se va vota însă doar bilanțul administrației Trump sau și viitorul MAGA? Dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților, mișcarea se va fragmenta, se va modera sau, dimpotrivă, se va radicaliza?

Întrebare de rezervă:

Ați comparat anumite dimensiuni ale MAGA cu pétainismul și cu înlocuirea valorilor republicane prin triada „muncă, familie, patrie”. Până unde ne ajută această analogie și unde trebuie să ne oprim? Ce anume nu este Vichy în America de astăzi?

2. Ce mai înseamnă astăzi Partidul Democrat? Dar Partidul Republican?

Alegerile din noiembrie reprezintă și un test al transformării celor două mari partide americane. Partidul Democrat oscilează între centrul liberal și o nouă stângă progresistă, în timp ce Partidul Republican pare să fi trecut de la conservatorismul tradițional la o identitate definită în mare măsură de Donald Trump și de MAGA. Vechile etichete de „liberal/centru stânga” și „conservator” mai explică doar parțial actuala confruntare politică.

Întrebarea de intrare:

Domnule profesor, ce înseamnă astăzi Partidul Democrat? Dar Partidul Republican? Mai pot fi ele înțelese prin opoziția tradițională dintre centru-stânga (cu accente liberale) și conservatorism sau asistăm la o transformare profundă a ambelor partide?

Întrebări de aprofundare:

1. Partidul Democrat mai are un proiect politic și social coerent sau este, înainte de toate, o coaliție foarte diversă, unită de opoziția față de Donald Trump? Ce exprimă ascensiunea noii stângi și succesele electorale ale candidaților progresiști și democrat-socialiști, inclusiv la New York?
2. Cum se explică dificultatea democraților de a-și păstra legăturile cu segmente ale clasei muncitoare care au constituit, în trecut, nucleul lor electoral? Poate partidul să recâștige acești alegători fără să își îndepărteze electoratul urban, tânăr și progresist?
3. Mai există în Partidul Republican un conservatorism distinct de MAGA? Ce a mai rămas din conservatorismul asociat cu Ronald Reagan: piață liberă, liber-schimb, internaționalism și neîncredere față de Rusia?
4. Rezultatul din noiembrie va clarifica identitatea celor două partide sau va accentua conflictele din interiorul lor? Și cât de mult va conta această confruntare internă pentru alegerile prezidențiale din 2028?

3. Relația transatlantică: Ucraina și Rusia, NATO și partidele populiste de dreapta din Europa

Alegerile americane pot influența relația transatlantică atât prin deciziile referitoare la sprijinul acordat Ucrainei și la angajamentele din cadrul NATO, cât și prin efectul politic și simbolic pe care MAGA îl are asupra dreptei populiste europene. Întrebarea este dacă orientarea actuală a Statelor Unite reprezintă o schimbare temporară, legată de Donald Trump, sau începutul unei repoziționări americane de durată față de Europa.

Întrebarea de intrare:

Poate rezultatul alegerilor din noiembrie să schimbe în mod real politica Statelor Unite față de Ucraina, Rusia și NATO sau această reorientare americană este mai profundă și va continua indiferent de partidul care controlează Congresul?

Întrebări de aprofundare:

1. Dacă democrații câștigă Camera Reprezentanților, va putea Congresul să asigure continuitatea sprijinului acordat Ucrainei și să limiteze o eventuală apropiere a administrației Trump de Rusia? Sau politica externă va rămâne, în esență, sub controlul Casei Albe?
2. Presiunile exercitate asupra statelor europene pentru a-și asuma o parte mai mare din costurile apărării reprezintă o corecție necesară în interiorul NATO sau începutul unei retrageri americane din Europa? Mai poate Europa conta pe caracterul bipartizan al angajamentului american față de Alianță?
3. Ce reprezintă MAGA pentru partidele populiste de dreapta din Europa: un model ideologic, un aliat politic sau o sursă externă de legitimare? O victorie republicană le-ar întări? Dar o înfrângere a republicanilor le-ar slăbi sau ascensiunea lor are cauze interne suficient de puternice?
4. Ați spus că a-l critica pe Donald Trump nu înseamnă a fi antiamerican. Cum ar trebui să arate, pentru un european, o atitudine pro-americană care nu presupune aderarea la MAGA?

4. România după 3 noiembrie: relația cu Statele Unite, NATO și influența MAGA

Pentru România, miza alegerilor americane nu se reduce la partidul care va controla Congresul. Ea privește soliditatea garanțiilor de securitate, raportul dintre apartenența la NATO și integrarea în Uniunea Europeană, precum și influența ideologică exercitată de MAGA asupra unor actori politici români.

Întrebarea de intrare:

Ați formulat recent o teză pe care mulți din România o consideră incomodă: „România nu este sub nicio formă un element central în strategia globală a Statelor Unite. Full stop”. Ați adăugat că, într-o situație de criză, răspunsul ar fi al NATO, nu al Americii singure. Cum ar trebui să arate o politică externă românească matură, care să ia în serios această realitate?

Întrebări de aprofundare:

1. Statele Unite și-au redus prezența militară de la Mihail Kogălniceanu, iar decizia a fost criticată inclusiv de republicani influenți din Congres. Poate noul raport de forțe, rezultat din alegerile de la jumătatea mandatului, să influențeze prezența americană pe flancul estic sau asemenea decizii rămân, în principal, la dispoziția executivului american?
2. Este posibil ca România să rămână, în același timp, profund proamericană și profund proeuropeană atunci când Washingtonul și Bruxelles-ul se îndreaptă în direcții diferite? Este însăși opoziția dintre „proamerican” și „proeuropean” una falsă și periculoasă pentru politica externă românească?
3. Există în România actori politici care au preluat limbajul, simbolurile și strategiile de comunicare ale MAGA. Ce efect ar putea avea asupra lor rezultatul din 3 noiembrie? O înfrângere a republicanilor le-ar slăbi sau trumpismul românesc are deja suficiente cauze și resurse interne pentru a continua independent de evoluțiile din SUA?
4. Ați recomandat ca România să se apropie nu numai de administrația aflată la putere, ci și de universități, think tank-uri și mediile intelectuale americane. Cum poate fi transformată această recomandare într-o politică instituțională concretă și de durată, dincolo de relațiile personale și de schimbările de administrație de la Washington?

ÎNCHEIERE

Vă declarați un „anti-doomist”: nu considerați că Occidentul se află inevitabil într-o cursă sinucigașă. Cum ar arăta scenariul de după 3 noiembrie 2026 în care democrația americană și relația transatlantică ies întărite din această perioadă? Și ce ar trebui să facă Uniunea Europeană și România pentru ca acest scenariu să devină posibil?

Vă mulțumim, domnule profesor Vladimir Tismăneanu, pentru participarea la podcastul EDGE și pentru această conversație.

Întrebare opțională, dacă timpul permite:

În decembrie 2026 se împlinesc 20 de ani de la prezentarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Ați spus că politica este și despre simboluri. Care ar trebui să fie, după alegerile americane, mesajul politic și simbolic transmis de România atât Washingtonului, cât și Bruxelles-ului?