Anca Sinea

Alegerile din Republica Moldova - un puct focal geopolitic

Republica Moldova se îndreaptă către alegeri parlamentare cruciale programate pe 28 septembrie 2025 (Reuters, 2025). Principalii candidați sunt partidul pro-european de la putere, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), condus de prim-ministrul Dorin Recean și aliniat cu președintele Maia Sandu; Blocul tradițional pro-rus al Socialiștilor și Comuniștilor, condus de fostul președinte Igor Dodon; și coaliția „Alternativa”, condusă de Alexandr Stoianoglo, care reunește trei partide având ca obiectiv contestarea forțelor pro-occidentale, poziționându-se totodată ca o forță pragmatică și centristă. PAS și-a construit identitatea politică pe lupta anticorupție, integrarea europeană și reformele instituționale, blocul lui Dodon continuă să atragă electorat pro-rus și naționalist, iar coaliția lui Stoianoglo urmărește să contrabalanseze politicile lui Sandu printr-un mix de poziții reformiste și moderate.

Rezultatul alegerilor va determina dacă Moldova își va menține cursul către aderarea la UE până în 2030 sau dacă va fi atrasă înapoi în sfera de influență a Rusiei.

Miza este, prin urmare, deosebit de ridicată, având în vedere fragilitatea democrației aflate între proiecte geopolitice concurente. Moldova nu votează doar pentru un parlament, ci pentru viitorul său geopolitic, fiind plasată în zona fierbinte a continentului european, unde războiul din Ucraina se află în plină desfășurare.

Pentru a înțelege miza acestor alegeri este important să amintim situația în care s-au derulat alegerile prezidențiale din 2024 în Moldova, când Maia Sandu s-a confruntat cu Alexandr Stoianoglo, fost procuror general, perceput ca fiind candidatul preferat al Moscovei.

Alegerile s-au desfășurat pe fondul războiului din Ucraina, care transformase Moldova la acel moment într-un stat de primă linie pentru influența hibridă rusă. Rapoarte internaționale de monitorizare și informări ale serviciilor de informații moldovenești au indicat că Rusia l-a sprijinit deschis pe Stoianoglo prin campanii ilicite de finanțare, de dezinformare și scheme de cumpărare a voturilor (OSCE, 2024).

În discursul său recent din Parlamentul European, Sandu a reiterat că interferența Rusiei a depășit cu mult activitățile tradiționale electorale — devenind o strategie complexă de destabilizare: instrumentalizarea emigranților moloveni, manipularea dependenței energetice a Moldovei și inundarea spațiului public cu narațiuni false (European Parliament News, 2025). Aceste metode au evidențiat modul în care intervenția Rusiei s-a concentrat pe controlarea zonelor proxime conflictului din Ucraina, pe erodarea suveranității și în fond, pe crearea unui spațiu de conflict avantajos Rusiei, mai larg decât Ucraina.

Conceptul de război hibrid este esențial pentru a explica situația actuală a Moldovei. Deși NATO a recunoscut amenințările hibride în documentele sale strategice, poziția acestui tip de amenințare nu se reflectă în planificarea militară și politică occidentală pe măsura provocărilor din teren. Pentru Rusia, metodele hibride reprezintă un modus operandi de succes: combinând operațiuni cibernetice, șantaj energetic, manipulare media și corupție financiară într-o strategie operațională coerentă. Moldova a devenit un laborator pentru aceste tehnici. Metodele perfecționate în contextul invaziei Ucrainei, consolidate în cadrul alegerilor prezidențiale din 2024 din Moldova și rafinate în alegerile prezidențiale din România în 2024, sunt acum mai sofisticate și se așteaptă să influențeze rezultatele din Chișinău și nu numai.

Operațiunile hibride sunt astfel departe de a fi episodice; ele fac parte dintr-o metodă coerentă și intenționată de slăbire a democrațiilor aflate la frontiera estică a UE.

În spatele acestui context se află postura mai amplă a Rusiei ca perturbator și revizionist al ordinii internaționale. Capacitățile convenționale ale Moscovei au fost testate sever în Ucraina, cu evaluări și informații care indică deficiențe tehnologice și pierderi umane importante și dezavantajoase Rusiei (CSIS, 2025). Lipsit de mijloace pentru victorii decisive pe câmpul de luptă, Kremlinul investește în destabilizare hibridă, exploatând vulnerabilitățile inerente ale societăților deschise — media liberă, politica pluralistă, alegeri contestate - cu atât mai mult cu cât ele se află la început de drum.

De asemenea, abordarea Rusiei se bazează pe slăbiciuni structurale globale: pregătirea defensivă inegală a UE, incertitudini în relația transatlantică și fixația strategică a Washingtonului pe competiția cu China.

Totuși, imaginea nu este cu totul sumbră. Actorii occidentali au demonstrat reziliență prin consolidarea Flancului Estic al NATO și prin prioritizarea apărării europene. Pași recenți importanți includ inclusiv inițiative de cuplare a pieței moldovenești la UE, exemplificând prin proiectul recent de conectare la sistemul electric European în valoare de 130 milioane de dolari, sprijinit de SUA (Reuters, 2025). Aceste acțiuni sunt susținute de o diplomație ambițioasă a președintei Sandu - amintim vizitele la Vatican și capitalele UE care subliniază o strategie deliberată de ancorare fermă a Moldovei în arhitectura de securitate și politică occidentală.

Este tot mai limpede că atât Rusia, cât și Uniunea Europeană percep alegerile din Moldova ca pe un teren real de confruntare.

Pentru Moscova, este vorba despre extinderea războiului prin mijloace neconvenționale asumate și pentru care demonstrează o abilitate sporită de competență, consolidându-și influența la marginea UE chiar și fără cuceriri teritoriale directe.

Pentru Bruxelles și aliații săi, este vorba despre consolidarea flancurilor exterioare ale Uniunii și demonstrarea că extinderea rămâne o opțiune credibilă pentru state suverane. Dar aceasta depinde de capacitatea de răspuns al UE și de măsura de consolidare a vocilor pro-europene pe parcursul acestui proces electoral.

Alegerile parlamentare din septembrie 2025 ar putea marca, fie un avans revizionist pentru Moscova, fie o rezistență europeană solidă.

Mult va depinde de capacitatea Moldovei de a rezista furtunii hibride și de menținerea angajamentului partenerilor occidentali pentru protejarea acestei democrații fragile împotriva strategiilor de destabilizare neconvenționale.

Moldova’s Elections at the Epicenter of Geopolitics

The Republic of Moldova is heading toward crucial parliamentary elections scheduled for September 28, 2025 (Reuters, 2025). The main contenders are the pro-European ruling Party of Action and Solidarity (PAS), led by Prime Minister Dorin Recean and aligned with President Maia Sandu, the traditional pro-Russian Bloc of Socialists and Communists, led by former president Igor Dodon, and the “Alternative” coalition, led by Alexandr Stoianoglo, which brings together three parties aiming to challenge the pro-Western majority while positioning itself as a pragmatic, centrist force. PAS has built its political identity around anti-corruption, European integration, and institutional reform, Dodon’s bloc continues to appeal to pro-Russian and nationalist constituencies, and Stoianoglo’s coalition seeks to counterbalance Sandu’s policies with a mix of reformist and moderate stances.

The outcome will determine whether Moldova maintains its course toward EU accession by 2030 or is pulled back into Russia’s sphere of influence.

The stakes are therefore high with a fragile democracy caught between competing geopolitical projects. Moldova is not just voting for a parliament, but for its geopolitical future, at the very heart of a European hotspot where the war in Ukraine reverberates daily.

In order to understand the stakes of the upcoming parliamentary contest, it is important to recall the 2024 presidential elections in Moldova, when Maia Sandu faced off against Alexandr Stoianoglo, the former prosecutor general widely perceived as Moscow’s preferred candidate.

The election took place against the backdrop of the ongoing war in Ukraine, which had already transformed Moldova into a frontline state for Russian hybrid influence. International monitoring reports and Moldovan intelligence briefings indicated that Russia openly supported Stoianoglo through illicit campaign financing, disinformation networks, and vote-buying schemes (OSCE, 2024).

In her recent speech to the European Parliament, Sandu reiterated that Russia’s interference went far beyond traditional electioneering—it became a comprehensive strategy of destabilization: weaponizing migration, manipulating Moldova’s energy dependency, and flooding the public sphere with false narratives (European Parliament News, 2025). These methods revealed how Russia’s intervention focused on projecting power transnationally, eroding sovereignty, and embedding Moldova deeper into a geopolitical confrontation larger than the war itself.

The concept of hybrid warfare is key to unpacking Moldova’s current predicament. While NATO has acknowledged hybrid threats in its strategic documents, its position in Western military and political planning does not deserve the attention required by the reality on the ground. For Russia, however, hybrid methods are a modus operandi: combining cyber-operations, energy blackmail, media manipulation, and financial corruption into a coherent operational strategy. Moldova has become a laboratory for these techniques. The methods honed in the context of the Ukraine invasion, strenghtened during the 2024 presidential contest in Moldova, refined during the Romanian presidential elections of 2024, are now more sophisticated, expected to shape outcomes in Chişinău and beyond.

Hybrid operations are thus far from episodic, they are part of a consistent playbook to weaken democratic resilience at the EU’s eastern frontier.

Behind this lies the broader posture of Russia as a revisionist disruptor of the international order. Moscow’s conventional capabilities have been severely tested in Ukraine, with intelligence and assessments pointing to technological shortfalls and high casualty rates that display a clear limitations for Russia (CSIS, 2025). Lacking the means for decisive battlefield victories, the Kremlin invests in hybrid destabilization, exploiting the vulnerabilities inherent to assets of open societies—free media, pluralist politics, contested elections.

It also thrives on structural weaknesses: the EU’s uneven defense preparedness, uncertainties in the transatlantic relationship, and Washington’s strategic preoccupation with managing competition with China.

Yet the picture is not uniformly bleak. Western actors have displayed resilience by strengthening the Eastern Flank of NATO and it's determination to prioritize defense. Most recently important steps have been taken to couple the Moldovan market to the EU—exemplified by the recently approved $130 million U.S.-backed transmission line project (Reuters, 2025). This is backed by engaged and sustained diplomatic outreach. President Sandu’s active diplomacy, including visits to the Vatican and EU capitals, underscores a deliberate strategy of embedding Moldova more firmly within the Western security and political architecture.  

Both Russia and the European Union thus perceive Moldova’s elections as a frontline contest.

For Moscow, it is about extending the war by political means, consolidating influence at the EU’s edge even without direct territorial conquest.

For Brussels and its allies, it is about consolidating the Union’s outer flanks and demonstrating that enlargement remains a credible response to Russian aggression.

The September 2025 parliamentary elections could therefore mark either a revisionist breakthrough for Moscow or a resilient stand by Europe’s eastern neighbors.

Much will depend on whether Moldova can withstand the hybrid storm and whether Western partners maintain their commitment to protecting this fragile democracy against these unconventional destabilization strategies.